Posted by E greu să mai intri pe YouTube sau să navighezi liniștit printr-o aplicație fără să te izbească, cu o veselie aproape suspectă, reclama de la Trendyol. Ai auzit-o de atâtea ori încât îți vine să o fredonezi fără voia ta. Unii spun că e catchy. Alții, că e tortură psihologică ambalată în culori pastelate. Dar hai s-o luăm metodic.
De ce e peste tot?
Pentru că funcționează – cel puțin așa cred cei din marketingul lor. Platforma turcească de fashion a investit masiv în promovare, iar România e o piață importantă. Așa că ne lovim zilnic de aceeași voce, aceleași cuvinte, același vibe insistent de „suntem cool și accesibili”. Problema? Devine mai mult intruziv decât convingător.
Repetiția e mama… enervării?
Marketingul modern mizează pe repetiție. Dacă vezi un brand de 10 ori pe zi, e mai probabil să-l reții. Dar când aceeași reclamă apare neîntrerupt și pare scoasă direct dintr-un generator de „TikTok generice”, efectul s-ar putea inversa. Nu mai e „top of mind”, e „te rog, nu iar”.
Cine e publicul țintă?
Clar: tineri, femei în special, pasionați de modă la prețuri decente. Dar ce te faci când reclama apare și în timpul unui video despre economie, reparații auto sau rețete tradiționale? Începe să simți că te urmărește. Deja nu mai e strategie, e asalt digital.
Suntem singurii care simt asta?
Nicidecum. Pe rețelele de socializare au apărut zeci de meme-uri și comentarii despre cât de „lipicioasă” e reclama. E noul „ce a fost mai întâi, oul sau găina?”: „Cine a aprobat vocea aia din reclama Trendyol și cum o oprim?”
Totuși, e ceva bun în toată treaba asta?
Da, dincolo de enervare, există o lecție. Reclama, fie că ne place sau nu, și-a atins scopul: știm ce e Trendyol. O recunoaștem din primele secunde. Dacă mâine ar scoate un spot nou, mai calm, poate chiar am fi recunoscători. Poate.